Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

și rușinat.

— Domnule judecător, a spus el, vreau să plătesc pentru ce am luat.

— Este un lucru important, domnule Miller.

— Nu am toți banii acum.

— Înțeleg.

— Dar pot să plătesc câte puțin din pensie.

Judecătorul l-a privit atent.

— Vom ține seama de disponibilitatea dumneavoastră de a repara prejudiciul. Dar vă rog să înțelegeți că nu trebuie să vă puneți în pericol sănătatea sau să renunțați la hrană și medicamente pentru a face asta.

Walter a încuviințat.

— Da, domnule.

La ieșirea din tribunal, Emily l-a ajuns din urmă.

— Domnule Miller!

Bătrânul s-a oprit.

— Emily, te rog, nu trebuie să-mi mulțumești.

— Nici nu voiam să fac asta.

Walter a privit-o nedumerit.

Emily s-a apropiat și l-a îmbrățișat.

— Voiam să vă spun că nu mai sunteți singur.

Bătrânul a rămas nemișcat câteva secunde.

Apoi și-a ridicat încet brațele și a îmbrățișat-o la rândul lui.

— Copilă dragă, a șoptit, eu am crezut că nu