La 72 de ani, căram singură lemne prin zăpadă, în timp ce nora mea își făcea poze lângă sobă. Când am rugat-o să mă ajute, mi-a râs în față: “Eu sunt aici în concediu, nu la muncă!”

doua zi, cele două au plecat spre București. Bogdan a rămas cu mine.

În următoarele zile, fiul meu a făcut toate treburile pe care le lăsase pe seama mea. A adus lemne, a făcut focul, a curățat zăpada și s-a ocupat de cumpărături.

Într-o seară s-a așezat lângă mine.

“Mamă, am crezut că, dacă ai făcut toate astea toată viața, nu te mai obosesc. Abia acum am înțeles cât muncești.”

“Nu vreau să te simți vinovat toată viața, băiete. Vreau doar să nu mai uiți că și eu îmbătrânesc.”

Înainte să se întoarcă la București, Bogdan a chemat un meseriaș să verifice sobele și coșurile de fum. A cumpărat lemne uscate pentru restul iernii și a plătit un om din sat să mi le aducă săptămânal lângă casă. A stabilit și cu vecina mea să mă sune în fiecare dimineață, până mă recuperam.

Nu i-am cerut toate astea. Dar de