el. Și nu promite nimic.
Am acceptat apelul.
— Sloane! Ce naiba ai făcut cu cardurile?
Vocea lui Julian era atât de puternică, încât tata a auzit fiecare cuvânt.
— Bună seara și ție, Julian.
— Nu face pe deșteapta! Sunt la Apex și cardul nu funcționează. Rezolvă problema imediat.
Am respirat adânc.
— Cardul aparține companiei mele. Nu mai ești autorizat să-l folosești.
La celălalt capăt al firului s-a lăsat o tăcere scurtă.
Apoi Julian a râs.
— Nu începe cu prostiile astea. Știi foarte bine că am folosit cardul ani întregi.
— Da. Și tocmai asta a fost una dintre greșelile mele.
— Sloane, ascultă-mă bine. Am niște oameni importanți aici. Nu mă face de râs.
Am închis ochii pentru o clipă.
În doisprezece ani de căsnicie, auzisem de sute de ori aceeași expresie.
Nu mă face de râs.
O spunea când îl contraziceam la o cină. Când refuzam să-i cumpăr ceva. Când întrebam de
Comments