Logodnica mea a rămas însărcinată și mi-a spus că bebelușul era al meu

făcut ceea ce ar fi trebuit să fac înainte să presupun că știam totul.

Am mers la medic.

După evaluările necesare, mi s-a explicat că intervenția mea fusese concepută pentru a preveni concepția, dar că, în medicină, certitudinile absolute trebuie verificate, nu presupuse.

Am făcut investigațiile recomandate.

Rezultatele confirmau că șansele ca eu să fi conceput natural un copil erau extrem de reduse.

Dar asta tot nu identifica tatăl.

Pentru asta era nevoie de altceva.

Între timp, am aflat cine era „M”.

Îl chema Mihai.

Ștefania îl cunoscuse prin niște prieteni.

Relația lor începuse în perioada în care noi eram despărțiți după cearta aceea urâtă.

Asta, în sine, era complicat, dar nu era lucrul care mă distrusese.

Atunci chiar nu eram împreună.

Problema era că după ce ne împăcaserăm, ea descoperise sarcina și alesese să-mi spună că bebelușul era al meu fără să-mi spună că exista o posibilitate reală ca