M-am căsătorit cu pacienta mea aflată pe moarte, deși știam că mai avea doar trei zile de trăit

unui medic se măsoară numai prin viețile pe care reușește să le salveze.

Moartea ei mă obligase să accept un adevăr dureros: uneori, indiferent cât de mult ne dorim, nu putem schimba deznodământul unei boli.

Dar asta nu înseamnă că timpul petrecut alături de un om este lipsit de valoare.

Alicia nu trăise suficient ca să îmbătrânească, să-și împlinească toate visurile sau să aibă familia pe care poate și-ar fi dorit-o.

Trăise însă suficient ca să iubească, să aducă bucurie și să lase în urma ei un proiect care avea să ajute alți tineri.

Iar eu nu mai eram același om care intrase pentru prima dată în salonul ei, cu stetoscopul la gât și cu expresia mereu serioasă.

Înțelegeam acum că nu toate poveștile de dragoste sunt măsurate în ani.

Unele durează o viață întreagă și se sting fără să lase prea multe amintiri frumoase. Altele sunt foarte scurte, dar

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy