M-am întors la vechea mea proprietate ca s-o vând și mi-am găsit soția

acel „bine” valoră mai mult decât toate hotelurile lui.

A trecut aproape un an.

Într-o după-amiază, Gabriel lucra în grădina vechii case când Adrián ieși pe verandă.

— Hei.

— Da?

— Tata…

Gabriel se opri.

Adrián încremeni și el.

Era prima dată.

Niciunul nu știa ce să facă.

— Ce ai spus? întrebă Gabriel încet.

Adrián își dădu ochii peste cap.

— Nu mă face să repet.

Gabriel zâmbi.

— Niciodată.

— Voiam să te întreb dacă vii să mă ajuți cu mașina.

— Vin.

Adrián intră în garaj.

Gabriel rămase câteva secunde singur.

Ochii i se umplură de lacrimi.

Apoi auzi vocea lui Isabel de pe verandă.

— Dacă mai stai mult acolo, o să vină să te caute.

Gabriel se întoarse.

Isabel zâmbea.

— Ai auzit?

— Cred că te-au auzit și vecinii.

Gabriel râse.

În seara aceea, cei trei au mâncat împreună la masa veche din bucătărie.

Aceeași masă la care Gabriel și Isabel mâncaseră când aveau

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy