M-am trezit într-o morgă, în dimineața de după nunta mea

flori și am rămas câteva minute în tăcere.

⠀

— Am fost foarte aproape să ajung lângă tine, am șoptit.

⠀

Valeria m-a prins de braț.

⠀

— Dar ai rămas aici.

⠀

Am privit-o și am zâmbit.

⠀

— Da. Și vreau să profit de fiecare zi.

⠀

Înainte să plecăm, am scos din buzunar un obiect mic, învelit într-o batistă.

⠀

Era verigheta de la nunta cu Letiția.

⠀

Poliția o recuperase dintre obiectele personale ridicate în timpul anchetei, iar după încheierea procedurilor îmi fusese restituită.

⠀

Am privit-o câteva secunde.

⠀

Pe interior erau gravate numele noastre și data nunții.

⠀

O zi care ar fi trebuit să fie începutul unei vieți noi.

⠀

În schimb, fusese ziua în care aproape îmi pierdusem viața.

⠀

Valeria a observat inelul.

⠀

— Ce ai de gând să faci cu el?

⠀

Am închis batista.

⠀

— Nu știu încă. Dar nu vreau să-l mai păstrez în casă.

⠀

Câteva zile mai târziu, l-am dus la un bijutier și am cerut

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy