să fie topit. Din metalul recuperat am făcut o mică plăcuță, pe care am gravat un singur cuvânt:
⠀
„Viață”.
⠀
Am păstrat-o în sertarul biroului meu.
⠀
Nu ca să-mi amintesc de Letiția.
⠀
Ci ca să nu uit niciodată cât de aproape fusesem să pierd totul.
⠀
***
⠀
Într-o dimineață de primăvară, la aproape doi ani după nuntă, am primit un telefon de la Anselm.
⠀
— Domnule Munteanu, sper că nu vă deranjez.
⠀
Am zâmbit.
⠀
— Dumneavoastră nu mă deranjați niciodată. Ce mai faceți?
⠀
— Bine, mulțumesc. M-am pensionat definitiv.
⠀
— Atunci trebuie să sărbătorim!
⠀
A râs.
⠀
— Tocmai de aceea v-am sunat. Mă gândeam că poate bem o cafea împreună.
⠀
Am acceptat imediat.
⠀
Ne-am întâlnit într-o cafenea mică din centrul Brașovului. Anselm a venit cu un baston de lemn și cu același zâmbet blând pe care îl țineam minte.
⠀
Am stat aproape două ore de vorbă.
⠀
Mi-a povestit despre nepoții lui, despre grădina pe care voia să o
Comments