Mă numesc Elena Dumitrescu și, în primăvara anului 2025, am împlinit șaizeci de ani. Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu trei decenii că voi ajunge să-mi văd toți cei cinci copii fericiți, sănătoși și împliniți, probabil aș fi început să plâng. Nu pentru că nu aveam încredere în ei, ci pentru că, în 1995, viitorul nostru părea imposibil de imaginat.

bani suficienți pentru toate cheltuielile lor, dar au obținut burse, au lucrat în timpul facultății și s-au ajutat reciproc. Nu au cerut niciodată mai mult decât puteam să le ofer.

În fiecare an, de ziua lor, pregăteam același tort mare, cu cinci lumânări așezate una lângă alta. Chiar și când au devenit adulți, au insistat să păstrăm tradiția.

Dar în anul în care au împlinit treizeci de ani, totul s-a schimbat.

Era începutul lunii mai 2025. Andrei mă sunase cu câteva zile înainte și îmi spusese că pregăteau o surpriză pentru aniversarea lor. Urma să ne întâlnim la un restaurant elegant din București, iar eu trebuia doar să mă îmbrac frumos și să vin la ora stabilită.

Am crezut că va fi o cină obișnuită în familie.

Nu știam că cei cinci pregătiseră ceva mult mai important.

Când am intrat în restaurant, am observat că în sală erau mai mulți