Mama mea are 80 de ani și, până săptămâna trecută, era una dintre cele mai energice femei pe care le cunoșteam

tată care murise când aveam douăzeci și șase de ani.

Acum, un necunoscut îmi spunea că femeia care mă crescuse nu era neapărat femeia care mă născuse.

— Vă rog să-mi explicați, am spus.

Bărbatul și-a dat jos șapca.

— Mă numesc Pavel. Am locuit aici toată viața. Pe Elisa am cunoscut-o de mică. Era sora mai mică a Elenei.

Am rămas nemișcată.

— Mama nu are nicio soră.

Pavel m-a privit cu tristețe.

— A avut.

Mi-am amintit toate reuniunile de familie.

Toate fotografiile.

Toate poveștile mamei despre copilăria ei.

Îmi vorbise despre părinții ei, despre bunici, despre război și despre anii grei de după aceea.

Dar niciodată despre o soră.

— De ce nu mi-a spus?

Pavel a clătinat din cap.

— Nu știu toate motivele. Știu doar că, acum mulți ani, s-a întâmplat ceva care a despărțit familia.

— Ce anume?

Bărbatul a privit spre poartă.

— Elisa avea o fetiță. O chema Laura.

Am