simțit cum mi se taie respirația.
— Și ce s-a întâmplat cu ea?
— A plecat cu Elena.
L-am privit fără să clipesc.
— Când?
— În urmă cu aproape cincizeci de ani. Fetița avea cam patru ani.
În acel moment mi-am amintit mașina.
O Dacie albă.
O femeie plângând lângă poartă.
Și eu, agățată de scândurile roșii, strigând că nu vreau să plec.
Mi-am dus mâna la gură.
Nu fusese un vis.
Pavel m-a invitat să stau câteva minute pe banca din fața casei lui.
Mi-a adus un pahar cu apă.
— Elisa era o femeie foarte bună, a început el. Dar viața n-a fost blândă cu ea.
Mi-a povestit că sora mai mică a mamei mele se căsătorise foarte tânără cu un bărbat pe nume Victor.
La început, totul păruse frumos.
Victor lucra la o fabrică, iar Elisa avea grijă de casă.
Apoi lucrurile se schimbaseră.
Bărbatul începuse să bea.
Își pierduse slujba.
Comments