din casă, dată afară de la serviciu și adusă aici ca să fiu umilită.
— Știu și asta.
— Atunci nu mă testa și tu.
Victor rămase nemișcat.
Cuvintele o surprinseseră chiar și pe ea.
— Ai dreptate, spuse el în cele din urmă.
Elena îl privi.
— Poftim?
— Ai dreptate. Nu meritai încă un om care să decidă în locul tău ce informații ai voie să cunoști.
Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Victor îi povesti tot.
Tatăl lui murise când era tânăr. Bunicul îl crescuse și îi lăsase proprietatea împreună cu datorii și procese care duraseră ani. Victor lucrase o perioadă în străinătate, apoi revenise în România. O parte dintre terenuri valorau mult, dar asta nu însemna că avea milioane în numerar ascunse sub saltea.
Muncea pentru că voia ca afacerea să funcționeze.
— Și căsătoria noastră? întrebă Elena. De ce ai acceptat?
Victor coborî privirea.
Acolo era partea pe care încă
Comments