Mama vitregă a măritat-o cu un pădurarPe drumul îngust dintre brazi nu venea o singură mașină. Veneau șase. În față se afla un SUV negru, acoperit de praf. În spatele lui, două camionete, apoi alte autoturisme. Ultima mașină purta în parbriz sigla unei firme forestiere pe care Elena o recunoscu imediat.

o privi.

— Nu am lăsat pe nimeni să creadă nimic. N-am simțit nevoia să-mi prezint extrasul de cont oamenilor din sat.

Elena aproape că zâmbi.

Otilia însă nu râdea.

Privirea ei se mutase spre oamenii cu mapele.

— Și dumnealor cine sunt?

Unul dintre ei răspunse:

— Reprezentăm compania care renegociază contractele de furnizare pentru sezonul următor.

Fața Otiliei se schimbă.

Fabrica la care lucra depindea de acele contracte.

— Victor, începu ea imediat, poate că ieri ne-am înțeles greșit…

Elena se uită la femeia care, cu mai puțin de douăzeci și patru de ore înainte, îl numise cerșetor.

Victor ridică o mână.

— Afacerile nu au legătură cu ce s-a întâmplat ieri. Contractele vor fi evaluate după criterii comerciale, nu după cine m-a insultat la o nuntă.

Otilia păru aproape dezamăgită.

Probabil se așteptase la amenințări.

La răzbunare.

La acel moment perfect în care omul umilit își dezvăluie averea și îi distruge pe