Mama vitregă a măritat-o cu un pădurarPe drumul îngust dintre brazi nu venea o singură mașină. Veneau șase. În față se afla un SUV negru, acoperit de praf. În spatele lui, două camionete, apoi alte autoturisme. Ultima mașină purta în parbriz sigla unei firme forestiere pe care Elena o recunoscu imediat.

cei care au râs de el.

Victor nu-i oferi satisfacția unei asemenea scene.

Apoi se întoarse spre Elena.

— Putem vorbi?

Au intrat în atelier.

— De ce nu mi-ai spus? întrebă ea.

— Ce anume?

— Cine ești.

Victor se sprijini de bancul de lucru.

— Sunt același om pe care l-ai cunoscut ieri.

— Știi ce vreau să spun.

— Știu.

Tăcu puțin.

— Am avut destui oameni care s-au purtat frumos cu mine după ce au aflat ce dețin. Am vrut să știu dacă tu vorbești cu mine sau cu lucrurile mele.

Elena simți cum i se încordează maxilarul.

— Nu eu am ales căsătoria asta.

— Știu.

— Am fost dată afară din casă, dată afară de la serviciu și adusă aici ca să fiu umilită.

— Știu și asta.

— Atunci nu mă testa și tu.

Victor rămase nemișcat.

Cuvintele o surprinseseră chiar și pe ea.

— Ai dreptate, spuse el în cele din urmă.

Elena îl privi.

— Poftim?

—