să nu se supere ea.
— Știu.
— Nu cred că știi. Pentru că ai făcut-o de două ori.
A coborât capul.
— Ce vrei să fac?
M-am uitat la valiză.
— Acum vreau să plec.
— Unde?
— La sora mea.
— Pentru cât timp?
— Nu știu.
A început din nou să mă roage să rămân.
Dar de data aceea nu m-am răzgândit.
Mi-am luat lucrurile și am plecat.
Sora mea m-a primit fără să pună prea multe întrebări.
Mi-a pregătit canapeaua și mi-a spus că pot sta cât am nevoie.
În prima noapte aproape n-am dormit.
Mă gândeam la Radu.
La mama lui.
La garsoniera pentru care munciserăm patru ani.
Nu voiam să divorțez.
Dar nici nu mai puteam accepta promisiuni pe care soțul meu le încălca imediat ce Mariana începea să plângă.
După câteva zile, Radu a venit să vorbim.
Ne-am așezat în bucătăria surorii mele.
— Vreau să te întorci, mi-a spus.
— Și eu
Comments