cu câteva luni înainte, nu mi-aș fi imaginat.
Am început să plâng.
— Îmi pare rău.
Margaret nu spuse nimic.
— Am fost un idiot. Un egoist. Am aruncat totul pentru…
— Pentru o femeie de douăzeci și opt de ani care te făcea să te simți important.
Am ridicat privirea.
— Știai?
— Daniel, am fost soția ta douăzeci și șapte de ani.
— Atunci de ce nu ai spus nimic?
— Pentru că nu poți obliga un om să prețuiască ceva ce a decis deja că nu mai valorează nimic.
Cuvintele m-au lovit.
— Vreau să mă întorc.
Atunci Margaret făcu ceva neașteptat.
Deschise ușa mai larg.
— Intră.
Am simțit o speranță nebunească.
Am intrat.
Casa părea aproape neschimbată.
Până când am ajuns în sufragerie.
Pe masă se afla un dosar gros.
Margaret îl împinse spre mine.
— Înainte să-mi ceri să reconstruiesc ceva cu tine, trebuie să afli adevărul.
— Ce adevăr?
— Motivul pentru care Michael ți-a
Comments