Mi s-a făcut aproape rău în avion când femeia cu obezitate severă care stătea în spatele meu și-a pus piciorul desculț

oftat adânc.

— Puteam să chem însoțitoarea și să cer ajutor. În schimb, m-am răstit la tine.

Am simțit cum tensiunea dintre noi începe să se risipească.

— Amândouă am fi putut face lucrurile altfel, am spus.

Linda a privit hârtia pe care o țineam în mână.

— Ce ai scris acolo?

I-am întins-o.

A citit-o încet. La final, a împăturit-o cu grijă.

— O păstrez, a spus.

Nu știam ce să răspund.

— Nu pentru că am uitat ce ai făcut, a adăugat. Ci pentru că nu prea primesc scuze sincere.

În acel moment, Oliver a apărut lângă noi, ținându-l pe bunicul lui de mână.

— Mami, putem pleca?

Linda s-a aplecat spre el.

— Imediat, puiule.

Băiatul m-a privit curios.

— Tu ești doamna care a făcut oamenii să râdă?

Mi s-a strâns inima.

— Da, eu sunt.

— De ce ai făcut asta?

Nu am căutat o explicație complicată.

— Pentru că m-am supărat și am ales să