îmi pare rău.
— Știu.
— Atunci de ce continui?
Am privit documentele de pe masă.
— Pentru că scuzele tale nu schimbă faptul că ai ajuns să crezi că banii familiei sunt numai ai tăi.
A urmat o tăcere lungă.
Din camera copiilor se auzeau desenele animate.
În bucătărie mirosea a pâine prăjită.
Era o dimineață obișnuită.
Dar eu simțeam că, după opt ani, purtam în sfârșit o conversație pe care ar fi trebuit să o avem demult.
— Cât ți-au oferit? a întrebat Mihai.
Am împins oferta spre el.
— 9.200 de lei net pe lună, după perioada de integrare. Este o poziție de coordonare financiară.
A ridicat sprâncenele.
— Atât?
— Da.
— După opt ani în care n-ai lucrat?
Am zâmbit amar.
— După opt ani în care n-am fost angajată, Mihai. Nu după opt ani în care n-am lucrat.
A citit din nou oferta.
— Dar tu nici măcar nu ai fost la interviu.
— Am
Comments