de program.
— Și mâncarea?
— Gătim amândoi.
A râs.
— Eu nici nu știu să gătesc.
— Poți învăța.
— Elena, vorbești serios?
— Foarte serios.
Am întors o pagină.
— Uite, am făcut un program orientativ.
Pe hârtie scrisesem responsabilitățile noastre săptămânale.
Cumpărături.
Spălat rufe.
Curățenie.
Pregătirea meselor.
Dusul copiilor la activități.
Programările medicale.
Temele.
Facturile.
Tot ceea ce făcusem singură ani la rând.
Mihai s-a uitat peste listă.
— Este imposibil să fac toate astea după serviciu.
Am zâmbit trist.
— Eu le fac de opt ani.
Atunci a tăcut.
Pentru prima dată, nu mai avea un răspuns pregătit.
Dar adevărata surpriză a venit câteva minute mai târziu.
Telefonul lui Mihai a început să sune.
Pe ecran apărea numele lui Radu, unul dintre prietenii de la restaurant.
Mihai a răspuns.
— Salut, ce faci?
Am continuat să strâng farfuriile.
Apoi am auzit:
— Nu, nu este nevoie să-mi trimiți nimic.
M-am oprit.
Radu vorbea suficient de tare încât
Comments