din nou.
De data aceasta, părea mai puțin furios.
Și mult mai rușinat.
— Elena, pot să te întreb ceva?
— Sigur.
— Chiar crezi că nu te respect?
Am privit spre el.
Nu voiam să-l rănesc.
Dar nici nu mai voiam să-l protejez de adevăr.
— Cred că ai început să confunzi salariul tău cu valoarea ta în familie.
A încremenit.
— Și că, pentru că eu nu aduc un salariu acasă, ai început să crezi că munca mea valorează mai puțin.
— Nu este adevărat.
— Atunci de ce mi-ai spus să închid gura?
Nu a răspuns.
— De ce ai spus că nu câștig niciun leu, de parcă asta înseamnă că nu am dreptul să-mi exprim părerea?
Mihai și-a acoperit fața cu mâinile.
— Nu știu.
Am simțit un nod în gât.
— Eu știu.
A ridicat privirea.
— Pentru că te-ai obișnuit.
Am făcut o pauză.
— Te-ai obișnuit să ai haine curate fără să te gândești cine
Comments