răspunse:
— Femeia este mama mea.
Am privit fotografia din nou.
— Nicolae a murit acum opt ani.
— Știu, spuse Irina.
M-am uitat brusc la ea.
— De unde?
— Pentru că mama mea l-a căutat.
Am tras scaunul și m-am așezat.
Elena veni lângă mine.
— Bunico, îl cunoști pe nenea din poză?
I-am mângâiat părul.
— Este bunicul.
— Când era tânăr?
— Da.
Ea zâmbi.
Pentru ea era simplu.
Pentru mine, nu.
— Continuați, am spus.
Cu aproape patruzeci de ani înainte, Nicolae lucrase o perioadă pentru o mică firmă de construcții din București.
Bărbatul din fotografie era Petru Petrescu, tatăl Irinei.
Cei doi fuseseră prieteni.
Asta nu știam.
Nicolae nu-mi vorbise niciodată despre el.
Petru murise tânăr.
După moartea lui, soția sa, Maria, rămăsese cu o fetiță și cu o firmă aflată într-o situație financiară dificilă.
— Mama spunea că soțul dumneavoastră a ajutat-o, continuă Irina.
— Cum?
— A împrumutat-o cu bani.
Am aproape râs.
— Nicolae? Noi
Comments