grele.
Mult mai grele decât își imaginase.
Nina se trezea de mai multe ori pe noapte.
Irina era epuizată.
Uneori plângeau amândouă.
Personalul centrului o ajută să obțină lucrurile necesare copilului și să-și clarifice situația administrativă.
Irina începu și consiliere.
La prima ședință spuse:
— Eu sunt o mamă groaznică.
Psihologul o întrebă:
— De ce?
— Pentru că am fost la câțiva pași să-mi las copilul.
— Ai căutat o soluție într-un moment în care erai fără adăpost și fără resurse.
— E același lucru.
— Nu. Și este important să nu transformăm disperarea într-o sentință asupra caracterului tău.
Irina plânse aproape toată ședința.
Dar reveni săptămâna următoare.
După două luni, începu să lucreze câteva ore pe zi la recepția unei clinici private.
Programul fusese găsit printr-un partener al fundației.
Nu câștiga mult.
Dar erau banii ei.
Prima dată când primi salariul, cumpără singură laptele praf și scutecele.
Puse bonul în portofel.
Pentru oricine altcineva
Comments