O fată de 18 ani stătea în fața unui centru de plasament, cu fiica ei nou-născută și o singură geantă, și plângea

Ne-am împăcat înainte să moară.

— A murit?

— De boală. Fiul ei era deja adolescent.

Andrei zâmbi trist.

— După aceea am început să lucrez cu fundația.

Acum Irina înțelegea.

— Când m-ați văzut pe bancă…

— Am văzut-o pe sora mea.

— Eu nu sunt sora dumneavoastră.

— Știu.

Andrei zâmbi.

— Și tocmai de aceea am plecat după ce ai intrat în centru. Nu aveai nevoie de cineva care să-și repare trecutul prin tine. Aveai nevoie de ajutor real.

Părinții Irinei aflară unde se afla după aproape trei luni.

Mama apăru într-o după-amiază la centru.

Irina o văzu prin geam.

Pentru o clipă redeveni fata de optsprezece ani de pe palier.

Mama intră.

— Irina.

— Ce cauți aici?

— Vreau să-mi văd nepoata.

Irina simți furia ridicându-se.

— Ai dat-o afară din casă odată cu mine.

Mama păli.

— Eram furioasă.

— Și eu eram speriată.

— Am făcut o greșeală.

— Nu a fost o greșeală de cinci minute, mamă. Am

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy