Un an mai târziu, Irina locuia într-o garsonieră mică.
Nu era luxoasă.
Mobila era în mare parte second-hand.
Pătuțul Ninei fusese donat.
Masa din bucătărie avea o zgârietură uriașă pe mijloc.
Dar cheia era a Irinei.
Chiria era plătită din salariul ei.
Iar pe frigider se afla o fotografie.
Irina și Nina.
Nina avea acum un an și râdea cu toată gura.
Într-o vineri, cineva bătu la ușă.
Era Andrei.
Ținea un pachet.
— Ce este?
— Un cadou.
— Nu accept pomană.
Andrei izbucni în râs.
— Bine. Atunci îl duc înapoi.
Irina zâmbi.
— Glumeam.
Deschise cutia.
Înăuntru era o ramă.
În ramă se afla cererea pe care Irina o scrisese în gară cu un an înainte.
„Solicit plasarea temporară a copilului meu…”
Irina își acoperi gura.
— De unde o aveți?
— Maria a păstrat-o. A întrebat dacă vrei să o primești acum.
Irina privi foaia.
— Am urât bucata asta de hârtie.
— Atunci o
Comments