că nu consimțeam să le mai ofer cazare. Câțiva au părut sincer surprinși și mi-au spus că li se prezentase situația ca pe o invitație din partea mea.
Un bărbat în vârstă s-a apropiat și și-a cerut scuze. Mi-a spus că, dacă ar fi știut adevărul, nu ar fi acceptat niciodată să doarmă acolo. L-am crezut, fiindcă părea la fel de stânjenit ca mine, și i-am mulțumit că înțelesese situația.
David a încercat să mă convingă să aștept până a doua zi, dar nu am cedat. I-am spus că oamenii pot să-și organizeze plecarea în liniște, fără ceartă, însă nu voi accepta să fiu tratată ca un musafir în propria locuință. Apoi am luat urna de pe masă și am dus-o în biroul lui Robert.
Când m-am întors, David mă aștepta pe hol.
— Margareta, trebuie să-mi spui exact de unde ai acea urnă.
— Mi-a dat-o sora mea, Cristina. A primit-o
Comments