dormitoare, din Puebla. Contractul era pe numele părinților mei, iar sprijinul nostru avea un termen clar.
Mama a fost furioasă când a văzut apartamentul.
— Gabriela, ai o casă imensă și mă trimiți să locuiesc aici?
Am privit camerele curate, bucătăria luminoasă și balconul mic.
— Este o locuință decentă, mamă. Și este mai mult decât ne-ai cerut vreodată să-ți oferim cu respect.
— Nu pot să-mi invit prietenele aici!
Am rămas tăcută câteva clipe.
— Atunci poate că este momentul să te întrebi care dintre ele sunt prietenele tale pentru că te iubesc și care veneau doar pentru casa în care locuiai.
Mama nu mi-a răspuns.
În schimb, tata a început să se schimbe.
La început îmi trimitea câte un mesaj scurt o dată pe săptămână. Mă întreba cum mă simt, cum merge firma și dacă Sergio se simțea bine.
Nu îmi cerea bani.
Nu îmi reproșa nimic.
Uneori îmi povestea despre cărțile
Comments