aproape o lună, compania mi-a oferit un rol de coordonare tehnică la sediul din București, cu deplasări scurte și program mai previzibil.
Salariul era mai mic.
Dar pentru prima dată după ani întregi, puteam să-mi planific serile alături de fiica mea.
Mihaela a observat schimbarea.
Într-o seară, când Elisa dormea, m-a găsit în bucătărie pregătind pachețelul pentru a doua zi.
— Chiar ai acceptat postul nou?
— Da.
— Andrei, nu trebuia să faci asta doar pentru mine.
Am închis cutia pentru mâncare.
— Nu am făcut-o doar pentru tine.
M-a privit surprinsă.
— Am făcut-o și pentru mine. Pentru că am înțeles că nu vreau să mă trezesc peste zece ani și să descopăr că am fost prezent doar în fotografiile de pe telefon.
Mihaela s-a așezat la masă.
— Mi-aș fi dorit să vorbim așa mai demult.
— Și mie.
Am continuat să locuim în aceeași casă pentru o perioadă, în camere separate, în timp
Comments