să repari problemele adulților.
— Atunci care e treaba mea?
Am zâmbit.
— Să mergi la școală, să te joci, să înveți lucruri noi și să fii copil.
A zâmbit și ea.
— Și să am grijă de Noricel?
— Bineînțeles. Noricel are nevoie de o stăpână foarte responsabilă.
A râs și a strâns iepurașul la piept.
În seara aceea a adormit liniștită.
Eu am rămas câteva minute lângă pat, ascultându-i respirația.
Mă gândeam la prima zi în care mă întorsesem acasă.
La cutiile de lângă scară.
La cuvintele Mihaelei.
La teama din ochii fiicei mele.
Încă mă durea amintirea.
Dar începusem să înțeleg că o familie nu dispare neapărat atunci când o căsnicie se încheie.
Uneori își schimbă forma.
Iar responsabilitatea părinților este să facă această schimbare cât mai sigură pentru copil.
Au trecut șase luni.
Într-o după-amiază de vineri, am ajuns la școală cu zece minute înainte să sune clopoțelul.
Era o
Comments