imediat.
— Tati!
A alergat spre mine, cu ghiozdanul săltându-i în spate.
Am ridicat-o în brațe.
— Cum a fost la școală?
— Foarte bine! Am luat „Foarte bine” la citire!
— Știam eu că o să te descurci.
Mi-a cuprins gâtul cu brațele.
— Tati, știi ceva?
— Ce anume?
— Acum nu mai trebuie să încercuiesc în calendar ziua când te întorci.
Am rămas nemișcat.
— De ce, iubita mea?
A zâmbit larg.
— Pentru că știu când vii. Marțea, joia și vinerea. Și în weekendurile noastre.
Am simțit cum mi se umplu ochii de lacrimi.
— Așa este.
— Și dacă se schimbă ceva, îmi spui.
— Îți spun.
Elisa și-a lipit obrazul de al meu.
— Îmi place mai mult așa.
Am strâns-o în brațe.
— Și mie, puiule.
Pe drumul spre apartament, mi-a povestit despre un proiect la școală. Trebuiau să deseneze familia lor și să scrie câteva propoziții despre oamenii care îi iubeau.
— Și tu ce ai desenat?
Comments