Pe toate cele trei cutii era scris, cu litere negre și mari, un singur cuvânt:

Atunci e bine.

Apoi și-a desfăcut centura doar după ce am oprit complet și m-a îmbrățișat.

În seara aceea, după ce a adormit, am găsit desenul în ghiozdanul ei.

Era făcut cu creioane colorate.

În stânga se afla o casă galbenă, cu flori la ferestre. Deasupra scria „MAMA”.

În dreapta era o casă albastră, cu o bicicletă în curte. Deasupra scria „TATA”.

Între ele se întindea un drum mov.

Pe drum, Elisa se desenase pe ea însăși, ținându-l pe Noricel de o ureche.

Iar sub imagine scrisese, cu litere mari:

„AM DOUĂ CASE, DAR O SINGURĂ FAMILIE CARE MĂ IUBEȘTE.”

Am rămas mult timp privind desenul.

Mi-am amintit de calendarul de lângă patul ei.

De data încercuită cu mov.

De promisiunea că o voi aștepta la școală.

Și de ziua în care mă întorsesem mai devreme, convins că voi avea parte de cea mai frumoasă surpriză din viața mea.

În