Pentru câteva secunde, nu am reușit să scot niciun cuvânt. În spatele nostru se auzeau zgomotele bucătăriei, clinchetul farfuriilor și vocile bucătarilor, dar toate păreau să vină de foarte departe. Mă uitam la Lucia și încercam să înțeleg dacă auzisem bine. Propriul meu fiu, copilul pe care îl crescusem singur după moartea soției mele, ar fi putut să-mi facă rău?

sunteți încă hotărât să semnați documentele prin care îi dați mai mult control asupra companiei. Adrian i-a răspuns că, dacă sănătatea dumneavoastră continuă să se înrăutățească, nu veți mai avea energia să verificați tot ce semnați.

Am rămas nemișcat. Nu puteam ști dacă substanța aceea îmi provocase simptomele, dar simplul fapt că cineva ar fi putut interveni asupra cafelei mele era suficient de grav. Iar cuvintele despre semnătura mea îmi aminteau de insistențele lui Adrian din ultimele luni.

— Și atunci te-a dat afară? am întrebat.

— Nu imediat. În aceeași seară l-am confruntat. I-am spus că voi merge la dumneavoastră și că trebuie să aflu ce se întâmplă. A început să țipe, mi-a luat telefonul și m-a încuiat în dormitor până dimineața.

Lucia s-a oprit pentru a-și stăpâni plânsul.

— A doua zi mi-a spus că, dacă vreau să plec, pot pleca doar cu hainele de pe mine. Mi-a luat cardurile și