pare rău.
⠀
Am încuviințat.
⠀
— Te cred.
⠀
A ridicat privirea, plin de speranță.
⠀
— Atunci poate…
⠀
— Dar faptul că îți pare rău nu înseamnă că eu trebuie să rămân.
⠀
Speranța i s-a stins din ochi.
⠀
— Chiar nu mai există nicio șansă?
⠀
Am respirat adânc.
⠀
— Marcus, am petrecut șase ani încercând să fiu soția pe care o voiai tu și mama ta. Am ajuns să mă întreb dacă am voie să mă odihnesc în propria casă. Dacă am voie să comand mâncare atunci când sunt obosită. Dacă am voie să las un pahar în chiuvetă fără să fiu judecată.
⠀
Mi-am șters o lacrimă.
⠀
— Nu mai vreau să trăiesc așa.
⠀
Marcus a început să plângă.
⠀
Nu îl mai văzusem plângând de la înmormântarea bunicului său.
⠀
— Te iubesc, Emily.
⠀
L-am privit cu tristețe.
⠀
— Poate că mă iubești. Dar iubirea fără respect și fără grijă nu este suficientă pentru o căsnicie.
⠀
***
⠀
În următoarele săptămâni, Marcus s-a
Comments