nimic.
După aproape o oră, a sunat Angela. Singura care nu țipase la ea niciodată.
Clara a răspuns.
— Spune.
— Te rog… vino înapoi măcar ca să dormi. Sunt toți speriați.
— Speriați că nu mai pot profita.
— Poate… dar și pentru că s-au purtat urât. Știu asta.
Clara a oftat lung.
— Angela… nu mă întorc acolo ca să continui viața de până acum.
— Nu trebuie. Doar… fă ce simți că e corect pentru tine.
A închis. Și în clipa aceea a înțeles.
Nu voia răzbunare. Voia liniște.
S-a ridicat, și-a șters lacrimile pe furiș și a pornit spre casă. Dar nu pentru a rămâne. Ci pentru a-și lua lucrurile.
Când a intrat, familia era adunată în sufragerie ca la judecată.
— Clara, te rog, nu pleca, a zis Daniel. Putem începe de la zero.
— Dar eu n-am terminat ce aveam de zis, a răspuns ea.
Și-a ridicat geanta și a privit în
Comments