tu ce crezi?
Sophie a zâmbit.
— Cred că am avut tot timpul ceea ce era mai bun.
Cuvintele ei mi-au rămas multă vreme în minte.
Îmi dedicasem întreaga viață profesională reparării lucrurilor deteriorate.
Reparasem picioare rupte de scaune, șlefuisem blaturi zgâriate și redădusem frumusețea originală a mobilierului vechi.
Mult timp crezusem că, prin suficientă răbdare, dragoste și efort, orice putea fi readus la starea de odinioară.
Dar acum înțelegeam că nu toate lucrurile meritau o a doua șansă.
Uneori trebuie să lași anumite lucruri în trecut pentru a păstra ceea ce contează cu adevărat.
Iar familia pe care eu și copiii mei o construiserăm împreună în toți acești ani nu fusese niciodată distrusă.
Nu avusese niciodată nevoie să fie reparată.






Comments