M-am mutat cu Vlad și Mara.
Primele zile au fost un amestec de teamă și ușurare.
Copiii erau bucuroși că își puteau aranja lucrurile cum doreau.
Dar seara îl întrebau pe tata la telefon când vine să-i vadă.
Eu mă retrăgeam în bucătărie și îi lăsam să vorbească.
Nu voiam să-i pun să aleagă între noi.
Într-o noapte s-a spart o țeavă sub chiuvetă.
Am auzit apa curgând.
M-am ridicat speriată.
Până am ajuns în bucătărie, podeaua era udă.
Am pus un lighean.
Am închis alimentarea cu apă.
Apoi m-am așezat pe un scaun.
Aveam douăzeci și trei de lei în portofel.
Și nu știam cât avea să coste reparația.
Am început să plâng.
Nu tare.
Nu cu suspine.
Pur și simplu nu mă mai puteam opri.
Atunci a apărut Vlad.
Avea pijamaua șifonată și părul ciufulit.
— Mamă?
Am încercat să-mi șterg fața.
— Du-te la culcare, iubitul meu.
S-a uitat
Comments