la apa de pe gresie.
Apoi a luat o cârpă.
S-a așezat lângă mine.
— Mamă, nu-i nimic. Ștergem.
Am simțit că mi se rupe inima.
Copilul meu încerca să mă liniștească.
El, care ar fi trebuit să se gândească la școală, la prieteni și la joacă.
I-am luat cârpa din mână.
— Lasă, mă ocup eu.
— Dar pot să te ajut.
L-am îmbrățișat.
— Știu, dragul meu.
A doua zi am găsit un instalator.
Mihaela m-a ajutat să acopăr cheltuiala până la salariu.
Nu mi-a ținut lecții.
Nu mi-a spus că trebuia să mă gândesc mai bine înainte să plec.
Doar m-a întrebat:
— La ce oră vine omul? Pot să stau eu cu copiii?
Și pentru prima dată am înțeles cât de diferit se simte ajutorul când nu vine însoțit de control.
Primele luni au fost grele.
Foarte grele.
Cătălin întârzia uneori banii pentru copii.
Îmi spunea că afacerea merge prost din
Comments