Soțul meu m-a dus la notar fără să-mi spună că pregătise deja vânzarea apartamentului moștenit de la părinții mei. „Semnează odată, Ana. Ne faci de râs!”

m-a găsit privind un tabel fără să scriu nimic.

— Ana, ce ai?

Am clătinat din cap.

— Nimic.

S-a așezat lângă mine.

— Te cunosc de opt ani. Spune-mi.

Și atunci am început să plâng.

I-am povestit despre notar.

Despre apartament.

Despre Doina.

Despre banii dispăruți.

Mihaela m-a ascultat fără să mă întrerupă.

Când am terminat, mi-a spus:

— Ai nevoie de un avocat.

M-am speriat.

— Nu vreau să divorțez.

— N-am spus că trebuie să divorțezi.

A făcut o pauză.

— Dar trebuie să știi ce drepturi ai înainte să mai semnezi ceva sau să mai pierzi ceva.

Avea dreptate.

Mi-a recomandat o avocată.

Am sunat în aceeași zi.

La prima întâlnire am mers cu toate actele pe care le aveam.

Certificatul de moștenitor.

Contractul de închiriere.

Documentele contului comun.

Câteva extrase bancare.

Avocata le-a citit cu atenție.

— Apartamentul l-ați moștenit de la părinți?

— Da.

— Este trecut pe numele dumneavoastră?

— Da.

— Atunci, în principiu,