lui preferată cu masaj pentru scaunul mașinii. Colecția de șepci. Am făcut drumuri înainte și înapoi aproape trei ore, până când dulapurile și sertarele lui au rămas complet goale.
Întreaga fațadă a proprietății noastre arăta acum ca o expoziție dedicată realizărilor lui Valeriu Nicolae. Patruzeci de metri de gard erau acoperiți cu lucrurile lui.
După ce am terminat, m-am întors în curte. Am ridicat foaia porții pe care o demontasem, am pus-o la loc și am strâns din nou șuruburile, dar fără lacătul exterior. Dinăuntru am tras pur și simplu zăvorul solid.
Apoi mi-am mutat mașina de cusut cu pedală de pe verandă chiar pe prispa deschisă. Am pus lângă ea un taburet. Mi-am făcut cafea proaspătă la ibric, am turnat-o în ceașca mea preferată, m-am așezat la mașină și mi-am pus picioarele pe pedala din fontă.
Valeriu a sosit duminică exact la prânz.
Am auzit cauciucurile foșnind pe pietriș.
Comments