Soțul meu m-a încuiat la casa de la țară și a plecat la prieteni: „Mai iei și tu puțin aer.”

Mașina s-a oprit. S-a trântit o portieră. Apoi încă una — nu venise singur, exact cum plănuise.

Eu am rămas pe prispă, mișcând ritmic pedala mașinii de cusut. Acul bătea regulat, cosând o față de pernă veche.

Din stradă s-a auzit exclamația înăbușită a lui Valeriu, apoi mormăitul neclar al celui de-al doilea bărbat. Mi l-am imaginat stând în fața gardului și uitându-se la propriile cămăși fluturând în vânt, la lansetele și cizmele lui.

A răsunat o lovitură furioasă în metal.

— Gabi! Gabi, ce naiba?! Ce-i circul ăsta?! vocea lui Valeriu ajunsese aproape la țipăt. Trăgea de poartă, dar zăvorul nu ceda deloc…

Am continuat să cos.

Tac-tac-tac.

— Gabi! Deschide imediat!

Am ridicat piciorul de pe pedală.

— Ai cheia?

Pentru câteva secunde s-a făcut liniște.

— Ce cheie?

— Exact.

Bărbatul venit cu el a tușit stânjenit.

— Domnule Valeriu, poate revin altă dată.

Atunci am înțeles că era cumpărătorul.

Valeriu a lovit din