nou poarta.
— Deschide! Avem musafiri!
— Eu nu am invitat pe nimeni.
— Este proprietatea mea!
Am luat dosarul galben de pe taburet și m-am apropiat de poartă.
— Despre proprietatea asta vorbești?
Am ridicat documentele suficient de sus încât să le vadă peste gard.
Valeriu a amuțit.
— Ai umblat prin lucrurile mele?
— Ai vrut să vinzi terenul cumpărat din banii bunicii mele fără să-mi spui.
Cumpărătorul s-a întors spre el.
— Mi-ați spus că soția dumneavoastră este de acord.
— Este! a răspuns Valeriu imediat.
Am râs.
Nu mai râsesem așa în fața lui de ani întregi.
— Nu sunt.
Bărbatul de lângă el și-a îndreptat geanta.
— Atunci eu nu continui nicio discuție până nu clarificați situația juridică.
— Stați puțin!
Dar cumpărătorul se îndrepta deja spre mașină.
Valeriu a început să mă înjure.
Am așteptat să termine.
— Acum ascultă-mă tu.
A tăcut, probabil mai mult din surprindere decât din respect.
— Am fotografiat toate documentele. Le-am
Comments