făcută pe numele meu, pentru șapte nopți la aceeași pensiune din Cádiz. Data era lăsată deschisă, urmând să fie stabilită în funcție de disponibilitate.
Mai era și o scrisoare scurtă de la proprietara pensiunii.
„Stimată doamnă Pilar, soțul dumneavoastră ne-a povestit că ați visat mult timp să vedeți Oceanul Atlantic. A achitat un sejur pentru dumneavoastră, iar noi vom face tot posibilul să vă primim atunci când veți dori și când vă veți simți pregătită.”
Am lăsat plicul pe masă.
— Nu vreau să merg, am spus.
Paco m-a privit fără să răspundă.
— Nu vreau să stau în camera în care a stat el și să mă prefac că este un gest frumos. Eu voiam să merg cu soțul meu, Paco. Cu omul care îmi promitea în fiecare an că vom vedea oceanul împreună.
— Atunci nu merge. Nu trebuie să faci nimic din ce nu-ți dorești.
Am rămas surprinsă de răspunsul
Comments