Soțul meu m-a părăsit în seara dinaintea primei ședințe de chimioterapie

tare, încât începusem să tușesc.

Manolo fusese undeva afară, pe stradă, privind fereastra.

Nu îl văzusem.

„Am vrut să bat la ușă. Dar apoi mi-am imaginat că îți voi aduce încă o veste cumplită, tocmai când începeai să ai puțină liniște. Mi-a fost frică. Și, din nou, am ales în locul tău.”

„Nu știu dacă m-ai fi primit. Poate m-ai fi dat afară. Poate ai fi țipat la mine. Ai fi avut tot dreptul. Dar astăzi înțeleg că trebuia măcar să încerc să-ți spun adevărul.”

„Dacă există ceva ce regret mai mult decât propria mea moarte, este anul pe care ți l-am furat. Nu prin boală, ci prin minciună.”

Am simțit că acea propoziție îmi sfâșie inima.

„Te-am iubit, Pilar. Te-am iubit în fiecare zi în care am stat departe de tine. Dar dragostea mea nu a fost suficient de curajoasă și nici suficient de dreaptă. Sper că într-o zi