vei putea să-ți amintești de anii noștri frumoși fără ca ultima mea greșeală să-i acopere pe toți.”
„Nu trebuie să mă ierți. Nu trebuie să mă plângi. Te rog doar să trăiești. Să te bucuri de Lucía, de Daniel, de nepotul nostru și de toate zilele pe care le mai ai.”
„Și, dacă într-o zi vei ajunge la Atlantic, pune mâna în apă și spune-i bătrânului tău prost că valurile sunt exact așa cum și le imaginase.”
„Al tău, Manolo.”
Am lăsat scrisoarea în poală.
Nu mai aveam putere să vorbesc.
Paco a rămas lângă mine aproape o oră. Mi-a făcut un ceai și a strâns paharul cu apă pe care îl vărsasem. Nu a încercat să-mi explice că Manolo fusese un erou și nici să-mi spună că trebuia să fiu recunoscătoare pentru sacrificiul lui.
În cele din urmă, l-am întrebat unde fusese înmormântat.
— În cimitirul din San Fernando, mi-a
Comments