Soțul meu m-a părăsit în seara dinaintea primei ședințe de chimioterapie

răspuns. A fost o ceremonie foarte mică. A cerut să nu anunțăm familia înainte.

Am simțit un nou val de furie.

— Nici măcar de înmormântare nu am avut voie să știu?

Paco a lăsat privirea în jos.

— I-am spus că nu este corect. Dar când a murit, eu am respectat ce îmi ceruse. Poate am greșit și eu.

— Ai greșit, Paco.

— Știu.

A fost prima dată când am văzut un bărbat de aproape șaptezeci de ani plângând fără să încerce să-și ascundă lacrimile.

După ce a plecat, am rămas singură cu cutia.

Am așezat toate lucrurile pe masa din sufragerie: scrisoarea, fotografia, chitanța de la pensiune, cheia și rezervarea. Apoi am luat telefonul și am sunat-o pe Lucía.

— Mamă, ce s-a întâmplat?

Vocea ei era îngrijorată. De când începusem tratamentul, orice apel neașteptat o speria.

— Vino la mine, draga mea. Și spune-i lui Daniel să vină și el.

— Te simți