că firma nu le-a cerut să locuiască împreună.
⠀
Am închis ochii.
⠀
Andrei mă mințise din nou.
⠀
— Vă mulțumesc.
⠀
— Natalia…
⠀
— Da?
⠀
— Îmi pare rău pentru felul în care ați aflat aseară. Nu am știut că soțul dumneavoastră nu vă spusese.
⠀
— Nici eu nu am știut cât de multe îmi ascunde.
⠀
Am închis telefonul.
⠀
Apoi m-am așezat și am început să plâng.
⠀
Nu zgomotos.
⠀
Nu cu furie.
⠀
Pur și simplu am plâns.
⠀
Pentru că adevărul începea să se contureze.
⠀
Și nu-mi plăcea deloc ce vedeam.
⠀
Când Andrei a coborât în bucătărie, m-a găsit cu cafeaua rece în față.
⠀
— Bună dimineața, a spus.
⠀
Nu i-am răspuns.
⠀
S-a uitat la mine.
⠀
— Tot supărată ești?
⠀
— Am vorbit cu domnul Bănescu.
⠀
S-a oprit.
⠀
— De ce?
⠀
— Pentru că voiam să știu de ce firma vă obligă să locuiți în același apartament.
⠀
Andrei s-a făcut palid.
⠀
— Și ce ți-a spus?
⠀
— Că firma nu v-a obligat la nimic.
⠀
A
Comments