lui.
⠀
Fiecare poveste era diferită.
⠀
Dar durerea avea ceva comun.
⠀
Toți ne întrebam ce am fi putut face altfel.
⠀
Toți ne întorceam în minte la ultima dimineață, la ultimul cuvânt, la ultima îmbrățișare.
⠀
Și toți încercam să învățăm că nu putem trăi la nesfârșit într-o zi pe care nu o mai putem schimba.
⠀
Cu timpul, am început să vorbesc și eu despre Martina.
⠀
Despre felul în care îi plăceau biscuiții cu unt.
⠀
Despre ghiozdănelul ei roz.
⠀
Despre cum își imagina că, atunci când va fi mare, vom locui în case vecine și vom bea cafea împreună.
⠀
Iar când povesteam acele lucruri, pentru câteva minute, fiica mea părea din nou aproape.
⠀
***
⠀
La doi ani după accident, grădinița Martinei a organizat un eveniment dedicat siguranței copiilor.
⠀
Educatoarea Elena m-a invitat să particip.
⠀
Am ezitat mult.
⠀
Nu mai trecusem pe strada aceea de la tragedie.
⠀
Dar, în cele din urmă, am acceptat.
⠀
Când
Comments