cu codițele săltând și cu ghiozdănelul roz în spate.
⠀
Mi-am amintit cum îmi făcea cu mâna de la poartă.
⠀
Cum striga „Pa, mami!” de trei ori, chiar dacă îi răspundeam de fiecare dată.
⠀
Și cum se întorcea mereu pentru încă o îmbrățișare.
⠀
Am început să plâng.
⠀
Dar, pentru prima dată, lacrimile nu au venit doar din disperare.
⠀
Au venit și din dragoste.
⠀
***
⠀
În seara aceea, m-am întors acasă și am scos ghiozdănelul roz din dulap.
⠀
Îl păstrasem exact așa cum îl primisem de la spital.
⠀
Înăuntru se afla încă plicul educatoarei, împreună cu desenul Martinei.
⠀
Caserola fusese golită și curățată cu mult timp în urmă, dar nu reușisem să mă despart de ea.
⠀
Am așezat ghiozdanul pe pat.
⠀
Apoi am scos fotografia preferată a fiicei mele.
⠀
Era făcută într-o dimineață de vară, când merseserăm împreună la mare.
⠀
Martina stătea pe nisip, cu o găletușă galbenă în mână, și râdea cu
Comments