toată gura.
⠀
Mi-am amintit cum îmi spusese:
⠀
— Mami, când o să fiu mare, o să te duc eu la mare!
⠀
Am zâmbit printre lacrimi.
⠀
— Mi-ar fi plăcut atât de mult, iubita mea.
⠀
Am pus fotografia într-o ramă și am așezat-o pe noptieră.
⠀
Pentru prima dată, nu am mai simțit nevoia să ascund toate lucrurile care îmi aminteau de ea.
⠀
Durerea nu dispăruse.
⠀
Nu avea să dispară vreodată complet.
⠀
Dar învățam să fac loc și amintirilor frumoase.
⠀
***
⠀
Astăzi au trecut trei ani de la ziua în care mi-am pierdut fiica.
⠀
Nu m-am recăsătorit.
⠀
Nu știu dacă o voi face vreodată.
⠀
Dar am început să trăiesc din nou, puțin câte puțin.
⠀
Merg la serviciu.
⠀
Îmi vizitez mama.
⠀
Mă întâlnesc cu prietenele mele.
⠀
Uneori râd fără să mă simt vinovată.
⠀
Alteori mă trezesc noaptea și plâng până dimineața.
⠀
Am înțeles că doliul nu urmează un calendar și că iubirea pentru un copil nu
Comments