ce nu m-ai inclus?
— Pentru că știam ce o să-mi spui.
— Ce?
— Că nu sunt responsabil pentru moartea fratelui meu.
— Și nu ești.
— Știu.
Își șterse ochii.
— Dar uneori să știi ceva și să simți acel lucru sunt două lucruri diferite.
Explicația lui făcea situația mai puțin înfricoșătoare.
Nu făcea minciuna acceptabilă.
— Elian, problema nu este că ai ajutat un copil.
— Știu.
— Dacă mi-ai fi spus că nepoata ta are nevoie de tine, probabil aș fi venit cu tine.
Dădu din cap.
— Știu.
— Problema este că timp de o săptămână ai construit o viață falsă în fiecare dimineață. Te-ai îmbrăcat. Ți-ai luat laptopul. Ai inventat ședințe. Iar ieri, după ce știai deja că fusesem la birou, ai continuat să mă minți.
— Mi-a fost frică.
— De mine?
— De momentul în care trebuia să spun tot.
Am inspirat adânc.
— Frica explică minciuna. Nu o șterge.
Atunci Andreea se apropie.
Fetița rămăsese câțiva
Comments