pe care o purtase ani întregi.
Despre telefonul primit de la Andreea.
Despre Sofia.
Despre faptul că petrecuse ultimele zile ducând-o la școală, luând-o după cursuri și încercând să afle cine era copilul fratelui pe care îl pierduse.
Nu exista o aventură secretă.
Dar exista un secret.
Iar uneori și secretele nevinovate pot distruge încrederea dacă pentru a le proteja trebuie să minți în fiecare zi.
Câteva zile mai târziu am cunoscut-o oficial pe Sofia.
Nu pentru că Elian ar fi avut dreptul să mă oblige.
Ci pentru că eu am vrut.
Fetița avea ochii fratelui lui.
Mi-am dat seama după fotografia pe care Elian o ținea într-un sertar acasă.
Sofia mi-a întins mâna foarte serioasă.
— Tu ești soția unchiului Elian?
— Da.
— El a zis că ești foarte deșteaptă.
M-am uitat la soțul meu.
— Uneori.
Sofia râse.
Elian nu.
Știa că încă aveam multe de rezolvat.
În lunile următoare, Sofia
Comments